Ceramica vs. plastic în aparatajul electric modern

Ceramica vs. plastic în aparatajul electric modern

    Ideea acestui articol mi-a venit în urma unei discutii surprinse într-un hypermarket, în care un

cumparator îsi exprima dezamagirea ca nu a gasit decât prize cu corpul din material plastic si nu din ceramica.

    Compania Schneider Electric, prin biroul sau din România, a sustinut în acest sens o campanie de

informare a cumparatorilor, campanie din pacate prea putin raspândita sau mediatizata.

    Compania franceza a aratat ca aparatajul electric cu corp ceramic este o solutie învechita, specifica

anilor ’60 (si chiar mai devreme, as putea spune), când tehnologia si know-how-ul prelucrarii maselor plastice nu erau atât de avansate ca în prezent si nici profitabile.

    Odata cu dezvoltarea industriei chimice, în ultimii 20 de ani s-a trecut masiv la producerea aparatajului

electric modern, ce utilizeaza materiale plastice cu proprietati ignifuge, rezistente la foc si temperaturi înalte. În

prezent toti marii producatori folosesc aceste materiale în producerea componentelor de serie.

    Piata româneasca, asa cum a subliniat si studiul companiei mai sus amintite, nu este o piata matura din

punct de vedere al calitatii si standardelor de lucru folosite, neridicându-se la pretentiile si cerintele standardelor din statele membre UE. Practic, în acest moment se pot gasi si folosi în executie în România atât aparataj modern, fabricat din materiale plastice de cea mai buna calitate, usoare, flexibile, ergonomice, cât si mai vechile echipamente masive, grele, ce ridica probleme în manevrare, montare, prelucrare sau reparatie.

    Paradoxal însa, echipamentele vechi, ceramice, au mai multa trecere în rândul cumparatorilor de la noi,

fiind considerate mai avansate si mai bune uneori decât cele noi. Acest fapt se datoreaza atât lipsei de informare din partea cumparatorilor, cât si anumitor elemente specifice tarii noastre: puterea de cumparare scazuta, ce determina cumparatorul sa încline balanta achizitiei în favoarea unor echipamente mai slabe calitativ, dar si ideea preconceputa ca „înainte” se producea echipament superior celui de astazi – în special sovietic. În acest ultim caz cumparatorul (si aici ma refer în special la românul „priceput la toate” dar afon în cele tehnice) ignora în mod voit faptul ca în prezent complexitatea multor echipamente electrice si electronice o depaseste de departe pe cea a celor folosite acum 50 de ani, neexistând practic termeni de comparatie între duratele normate de viata a diverselor echipamente de atunci si de acum.

În plus, asa cum probabil ati întâlnit deseori si dvs. în practica, problemele de supraîncalzire si topire a

prizei invocate de catre clienti nu au nici o legatura cu corpul ceramic sau de plastic al acesteia, ci se datoreaza în exclusivitate celor 3 factori periculosi, cauzatori de incendii: contactele imperfecte, supraîncarcarea circuitului si dimensionarea incorecta a elementelor de protectie – sigurante fuzibile sau automate. La temperaturi excesive cele 2 materiale, ceramica si plastic, se comporta complet diferit: în timp ce plasticul se topeste si arde mocnit cu degajare de caldura si fum, permitând identificarea vizuala, olfactiva si tactila a componentei defecte, ceramica (în special cea de proasta calitate) poate crapa, distrugând corpul echipamentului electric si marind riscul unui scurt-circuit – situatie întâlnita la prizele turcesti.

Desi studiul Schneider Electric nominaliza ca aparataj electric doar întrerupatoare si prize, nu pot sa nu

reamintesc ca echipamente ce foloseau exclusiv ceramica si panourile electrice sau sigurantele fuzibile, precum si fasungurile. Voi extinde putin dificultatile enumerate de firma mai sus amintita, pentru a include în comparatiile urmatoare atât echipamentele cât si problemele omise de respectivul studiu.

   A. În cazul prizelor:

  - ceramica fiind casanta, rata de defectare prin spargere a prizelor în momentul

montarii/demontarii este mult mai mare decât în cazul celor din plastic; practic pentru cele plastice

probabilitatea de spargere în aceste momente este aproape nula;

  - în momentul strângerii suruburilor de prindere în doza, un cuplu de forta prea mare poate sparge

corpul prizei în doua; dar în acelasi timp, strângerea insuficienta a acestor suruburi duce la o fixare

necorespunzatoare în doza, priza iesind din perete la primul soc;

  - la prizele turcesti (de altfel singurii producatori de pe piata autohtona ce comercializeaza masiv

aparataj electric ceramic – si aici pot fi enumerati El-Bi, Viko, „germanii” de la Merve, etc.) lamelele prizelor

duble nu sunt fixate în corpul ceramic, iesind din lacasul lor foarte usor si prezentând pericol de electrocutare,

scurt-circuit, chiar incendiu; aceasta instabilitate face ca montarea unei prize sub tensiune sa fie aproape

imposibila (de ce sa nu recunoastem, fiecare dintre noi a fost nevoit macar o data ca din diferite motive sa

opereze sub tensiune);

  - deoarece ceramica este casanta, nici contactul de protectie al prizelor schuko nu este nituit cum

trebuie de corpul prizei, de multe ori acesta „jucând”, miscându-se liber;

  - ceramica nefiind flexibila, ca plasticul, nu se poate forta intrarea corpului prizei în doze mici,

îndeosebi cele metalice, vechi.

   B. La întrerupatoare, la fel ca la prize, proprietatile casante ale ceramicii fac din acest echipament unul

fragil, dificil de instalat. Acestea se sparg la strângerea suruburilor de fixare sau „beneficiaza” de contact

imperfect datorita proastei nituiri/fixari a contactelor de prindere a firului. În prezent, unele dintre

întrerupatoarele turcesti folosesc un material plastic casant, de proasta calitate, ce imita foarte bine ceramica,

pentru inducerea în eroare a cumparatorilor obisnuiti cu aceasta.

   C. Panourile electrice ceramice, din placi masive de marmura, se gasesc îndeosebi în blocurile

construite în perioada 1960-1975 sau imobilele vechi renovate imediat dupa cutremurul din 1977 (cazul

blocurilor mamut din centrul Capitalei de pe Balcescu, Magheru, Câmpineanu, Conta, etc.).

  - sunt caracterizate prin masivitate si greutate mare, majoritatea necesitând 2-3 persoane în cazul

demontarii/interventiei; grosimea acestora este de circa 2-2,5 cm, iar suprafata variaza de la un sfert de metru patrat pâna la 4-5 mp;

  - interventie foarte dificila în spatele panoului; acces foarte prost la fire si legaturi;

  - la demontare/montare pot aparea accidente datorita spatiului îngust unde sunt amplasate, dar si

greutatii de zeci de kg – în timp apare pericolul unor afectiuni lombare;

  - casante – gaurirea lor în vederea montarii unor echipamente suplimentare este o operatiune riscanta;

  - sunt echipate cu corpuri ceramice de sigurante, ceea ce sporeste considerabil greutatea

panoului; înlocuirea acestora presupune demontarea întregului panou;

  - legaturile se fac prin intermediul unor suruburi si piulite ce deseori creeaza contact imperfect;

aceste contacte sunt protejate de niste capacele de plastic ce deseori se pierd, aparând pericolul unor accidente mortale în cazul interventiei asupra unui panou sub tensiune;

  - inelele ceramice ce izoleaza si protejeaza corpul soclurilor sigurantelor fuzibile se sparg foarte

usor la strângerea cu mâna sau daca sunt scapate pe jos, multe fiind cazurile în care, chiar si la panouri electrice metalice acestea lipsesc cu desavârsire din aceste motive.

   D. Sigurantele fuzibile ceramice au fost înlocuite în cea mai mare parte cu sigurante automate

modulare. În acest fel s-a redus semnificativ gabaritul panourilor electrice, s-a standardizat un anumit mod de

lucru, repunerea sub tensiune a circuitului deconectat se face mult mai rapid, circuitul defect se poate identifica acum si vizual („clapeta cazuta”), s-a eliminat interventia empirica cu lite si alte improvizatii cauzatoare de accidente/incidente cu care românul era obisnuit – ca urmare calibrarea protectiei pe un anumit circuit este mult mai riguroasa, mai precisa. il

   E. La fasungurile ceramice pot aparea probleme cauzate de:

  - corpul ceramic casant – daca s-a scapat fasungul pe jos e numai bun de aruncat;

  - contacte electrice prost nituite/fixate de corpul fasungului – rezulta contacte imperfecte, ce

scurteaza sensibil durata de viata a becului, cât si carbonizarea firelor;

  - inelul metalic în care se înfileteaza becul si care se desprinde foarte usor, fasungul fiind astfel

compromis definitiv.

  Exceptie fac duliile pentru becuri speciale, îndeosebi cele cu halogenuri, unde modul de constructie al

corpului de iluminat faciliteaza aparitia unor temperaturi foarte mari. În prezent aceste dulii se fabrica tot din

ceramica, dar compozitia si calitatea acesteia difera de cea folosita la fasungurile E14 si E27. Punctul slab la

aceste dulii îl reprezinta contactele metalice, acestea dilatându-se sub influenta caldurii excesive din corpurile

de iluminat cu ventilatie deficitara.

La prima vedere concluzia ar fi sa folositi întotdeauna echipament electric de calitate, de la producatori

de marca. Este mai scump, dar merita, chiar daca, de exemplu, un întrerupator turcesc achizitionat cu 1,2 lei din Tricor-Doraly pare mai tentant decât unul „de firma”, de 7-12 lei.

  Pe de alta parte nu trebuie uitate nici realitatile pietei românesti. Majoritatea echipamentelor sunt

învechite, multe de 20-50 de ani, iar clientul doreste în 95% din cazuri repararea lor în detrimentul înlocuirii

complete. Motivul îl constituie atât bugetul scazut, cât si o anumita latenta, o inertie decizionala uneori greu de

înteles, chiar daca uneori, paradoxal, reparatia costa mai mult decât înlocuirea.

  Nu în ultimul rând, o importanta deosebita o are si lipsa de informare a publicului român. Câti dintre

clientii dvs. stiu, de exemplu, sa recunoasca un disjunctor original de unul falsificat? Sau câti habar nu au avut

ca gama Multi9 de la Merlin Gerin este cea mai piratata gama de aparataj modular de protectie, personal

întâlnind clienti care credeau ca originalele sunt la fel de proaste ca si falsurile doar pentru ca ambele aveau pe ele banda portocalie cu Multi9!?

  În aceste conditii, diferenta ramâne sa fie facuta de dvs., electricienii ce decideti sau ajutati la luarea unei

decizii în privinta achizitionarii sau înlocuirii unui anume tip de echipament.

În lipsa unei mediatizari din partea firmelor producatoare de aparataj electric modern, dvs., în prima linie

a instalarii echipamentelor electrice va revine sarcina de a va instrui clientii, partenerii de afaceri si, nu în

ultimul rând, de a va informa si perfectiona cunostintele despre ultimele tendinte în domeniul electric.